Nu e bai sa crezi in ceva
S-a gandit cineva vreodata ca de fapt, in zilele noastre puternic impregnate de ateism, spiritualitatea dainuieste datorita noua, credinciosilor
latenti? Noi nu tinem posturi, nu batem matanii, nu ne punem tefilin sau nu purtam peyot. Noi nu judecam, nu muscam momeala intolerantei propagata
de diverse cercuri care incearca sa directioneze frustrarea maselor intr-o directie dorita de ei, precum homofobia. Noi intelegem ca acea
Providenta ne-a facut pe toti, indiferent cu cine preferam sa ne culcam. Noi mai bem din cand in cand, mai injuram, mai facem glume ieftine si
mancam de la McDonalds in zile de post.
Dar, totusi, tinem o anumita oranduire, o anumita masura pe care noi o stim ca pe cea corecta, sau
macar ca pe un produs minim viabil, in termeni corporatisti.
Noi transmitem acest produs minim viabil, pe care apoi, copiii nostri il pot
transforma in urmatoarea etapa - minimal marketable product. Si uite asa evolueaza religiile, credintele si cele de-ale duhului. Religia nu a fost
niciodata statica. A evoluat odata cu noi, oamenii. Dar cert e ca a fost mereu acolo, de cand am inceput sa gandim. Asa functioneaza
spiritualitatea de cand ne-a facut D-mnezeu Alduitul... sau de cand am crescut din maimutoi... numai D-mnezeu Bunutul stie.
Ganditorul de la
Hamagia stie ce zic.
Tags: cugetari, pentru-stefan-jitaru