Raspunsul mamei mele la postarea anterioara
Am trimis postarea anterioara mamei mele, impreuna cu o fotografie a mormantului lui Tristan Tzara, pe care l-am vizitat in Februarie in
Paris...
Iata raspunsul ei:
"Kiki, eu iti multumesc pentru imaginea pietrei de mormint a lui Tristan Tzara, poet de origine evreiasca, nascut in Romania si fondator al
curentului estetic Dada, unul care a precedat modernismele europene. Chiar si amintirea lui ne arata ca Viata are un scop - de la cel primar, i.e
perpetuarea ei pe planeta pina la multe si variate alte scopur, cum ar fi cel “implinit” de romanul Tristan Tzara si de altii c si
de noi altii care - prin ceea ce sunt – cu “temerile”(fricile) fiecaruia, cu momentele de exaltare, cu altele de curaj si inaltare sufleteasca,
cu bucurii si cu necazuri, dar, in final cu infinit de variate “evolutii colective” si “pers care contureaza marea Existenta
omeneasca pe Pamint.
Noi de aceea am venit ca, fiecare si toti, sa Intelegem de ce si cum se face ca suntem aici si, fiecare prin lectiile pe care
le invatam din propriile experiente sa fim altceva in imensul cor al existentei…(nu neaparat mai buni sau mai rai- categoriile de bun rau
sunt omenesti si, intotdeauna, se raporteaza la asta, eu le inteleg in functie de Decalog[sau cele zece porunci]).
La Cluj a nins foarte mult,
e o iarna șoadă (ciudata si neobisnuita, ca plasare in timp), e totusi inceput de martie, cu zapada „grea”, adica plina de apa si cu oamneii
care visau, deja, la primavara dupa zece zile de instalare a ei. Ati vazut crocusii/brindusele inflorite si ghiceii din gradina precum si
zambilele din ghivesi, puse in sufragerie.
Asa si cu oamenii – ii cunosti in si din „parcur (drumul) care inseamna viata ta si care, la
rindu-i este doar un drum in marea Existenta omeneasca. Care are un scop, aceea de a te ajuta sa traiesti diferite experiente care – unele te
seaca de puteri (si iti afecteaza intregul tau sistem- cum ar fi compromisurile si abaterea de la morala – si ea „scrisa” in coduri c ne nastem
si pe care le dezvoltam – fiecare in contextul in care traim: tip de familie, anturaj, educatie, cultura, etc.
. Trebuie, deci, sa te
intrebi: de unde aceste coduri (prin care eu inteleg „semne” inculcate in mintea si sufletul tau. De unde – cum si cind au aparut ele,viata nu ar
avea un scop?
Scopul meu a fost sa il intilnesc pe Misha, sa va am pe voi, sa las in urma ceva (poate) si sa ratez, azi, plecarea cu
avionul la Bucuresti pentru ca ... mi-a fost frica ca avionul nu pleaca la timp si ca nu ajung acolo sa imi rezolv o treaba (aveam la dispozitie
numai intervalul 9-10). Repet, la Cluj ninge „de rupe” si avionul pleca la 7.00. SI, prin ceea ce am devenit in timp, nu mi-e rusine sa o spun
(adica, Egoul meu s-a mai temperat si am grija cu atentie de orice experienta care l-ar re-aduce la suprafata. Un OM adevarat isi tempereaza si
isi slefuieste Egoul pina la disparitia lui, cred eu..)
Kiki, m-a bucurat ceea ce ai scris. Pentru ca am inteles ca, cel putin eu si Misha nu
am
trecut degeaba prin viata noastra- parte si ea din marea Existenta omeneasca...
Te pupa,
Mama"