Din Exil

Cugetari nocturne din exil

Parizer ... ca in micul Paris

January 26, 2022 — C. Berce

S-a gandit cineva vreodata ca poate ar fi o idee buna sa se determine, in mod constant, nivelul de metale sau de micro/nanoparticule de materiale plastice din produse alimentare gen parizer, crenvursti, etc. - orice e pe baza de carne toacata, foarte fin maruntita?

Poate un semn de senescenta prematura, insa asa spontan intr-una din zilele astea mancam un Fleischkaese si ma uitam la carnea aceea foarte fin procesata. Mi-am aminit brusc cum in timpul studentiei veterinarinaresti ne tot plimba de la o ferma la alta, de la un abator la altul, de la o fabrica de mezeluri si lactate la alta. Ne plimba ca pielea pe pulpa cum s-ar spune colocvial. Imi amintesc de acele malaxoare IMENSE in care se aruncau tot felul de resturi de abator din care se facea parizerul. Era carne, nu tendoane, copite, ghiare, etc. cum se tot spune cand cineva vrea sa te invente sa nu mananci parizer. Pentru parizer se foloseste carne, insa resturi de la abator care nu pot fi puse in comert pentru ca provin din procesarea si pregatirea bucatilor de carne care sunt destinate comertului, deci parti musculare cu fascii, cu prea multa grasime, etc. Nu fac reclama parizerului, in mod evident se turnau acolo in malaxor o gramada de alte rahaturi, nitriti, colagen, grasimi, 100 de alti aditivi etc.

Oricum, malaxoarele astea imense erau din metal (inox si aluminiu galvanizat). Ei, de la atat frecus in malaxor, bucatile `celea de carne, cu masa interminabila de aditivi, formau pasta aceea de carne pe care o stim toti drept parizer / crenvurst. In contextul in care imi amintesc clar cat de zgariate erau oalele acelea imense si malaxoarele, toate din metal, ganditi-va cam cat metal am avea intr-o suta de grame de parizer, ca urmare a malaxarii intensive?? Nimeni nu stie fiindca nimeni nu se uita. Insa majoritatea metalelor folosite industrial nu au un profil ADME prea stralucit si se acumuleaza in diverse tesuturi cum ar fi spre exemplu ficatul. Fara a dori sa par elitist, populatia care consuma in mod frecvent parizer e de cele mai multe ori populatia saraca. Ar fi o idee buna daca cineva ar face un ICP-MS pe biopsii hepatice de la cirotici din populatii defavorizate financiar - doar sa vedem cam cat fier, cupru si aluminiu avem acolo.

Evident, consumul cronic de alcool nu ajuta, dar poate nici un metal ici colo care actioneaza ca un corp strain, atragand macrofage secretoare de diversi factori de crestere care mobilizeaza fibrobasti in zona hepatica, nu ajuta prea mult.

Ce ziceti?

Tags: golus, cugetari

Comments? Tweet