Romanian Diplomacy
Noi Romanii mereu am avut un talent diplomatic deosebit. Ganditi-va putin. Mereu am reusit cumva sa trecem prin cele mai ras-conglomerate rahaturi de-a lungul istoriei. Imperii, razboaie, invazii, crime, violuri, furtisaguri, etc., toate au trecut, dar noi suntem inca aici. De bine de rau, o limba latina, vorbita intr-un spatiu non-latin. Ca ne-am format aici, in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic, sau am venit de la Sud de Dunare e o alta mancare de peste. Eu ma refer in general, cum am reusit noi, obiectiv vorbind, sa ne descurcam, sa existam cu toate ca nu ne-a fost usor... Cred ca acest fenomen trebuie denumit in manualele de political sciences ca si Romanian Diplomacy. Un soi de Realpolitik Oriental ... pierzi la inceput, treci prin toate chinurile posibile, dar la final cumva cumva, iesi castigator. Chiar daca suntem aparent niste mojici, niste abrutizati si retrograzi, totusi am reusit mereu sa ducem o diplomatie de succes. Ganditi-va la Razboiul de Independenta, cand am capusat razboiul altcuiva, al Rusilor versus Imperiul Otoman. Si la final nu numai ca am iesit invingatori dupa ce am cucerit cateva redute, ci ne-am si recapatat independenta. Apoi la Primul Razboi Mondial. Cel care a facut Romania Mare! Cum am semnat noi cu Puterile Centrale vesita pace de la Bucuresti, doar ca sa intoarcem roata sortii intr-un mod miraculos, si sa re-intram intr-un razboi castigat, la putin moment dupa... Addendum intermezzo: chiar daca nu are legatura cu subiectul inteleg si eu de ce Ungurii inca se simt atasati de acea peioada a Imperiului Austro-Ungar. A fost singurul moment din istoria lor, cand doua cuvinte maghiare au avut o rezonanta globala, de la Nord la Sud, de la Est la Vest: Központi hatalmak. Orisicu, sa ne gandim la cel de-al Doilea Razboi Mondial, cum ne-am misculat ca un sarpe discret. Iar la final, chiar daca am iesit oficial pierzatori, tot am reusit sa ne pastram cumva grosso-modo fostele granite, cel putin regiunile care contau economic. Ce-i drept, cativa zeci de ani dupa razboi am supt de la sanul socialismului, insa spre deosebire de tari ca Polonia, care a fost la fel de neutra ca si noi la inceputul conflictului, noi nu ne-am mutat intreg hotarul tarii la Vest, creand conflicte etnice si resentimente nationale intre nemti si polonezi care si astazi razbesc (parca asta imi aminteste de Ardeal si Marea Unire?). Noi am ramas unde suntem si acum. Ba chiar am si avut o perioada de aur care chiar daca nu a fost cea mai stralucita din punct de vedere al drepturilor omului, cel putin a construit cate ceva, de facto dar si de jure. Pana in prezent, am resuit sa ramanem unde suntem. Acel spirit, inerent noua, pe care nu il putem defini prin cuvinte si pe care il putem doar simti ... acela nu trebuie pierdut. E musai sa il pastram ... musai ... Felul asta de a gandi, si de a ne descurca ne ajuta oriunde suntem...
Tags: diaspora-romaneasca